Unii oameni nu ar trebui sa moara niciodata

Acum de curand, foarte de curand, dormeam. Era 10 dimineata iar eu dormeam. M-am trezit m-am spalat pe dinti. Urma sa mananc. Fara mancare de dimineata ma transform intr-o specie de monstrulet bizar si haotic cu apucaturi adolescentine, nevrotice si paranoice. Dar inainte de mancare trebuie baut un pahar mare cu apa. Asa ca in timp ce inghiteam cu greu la apa rece, suna telefonul. Nu ala al meu obisnuit ci ala de pe care ma suna numai mama. Da, am un telefon pe care ma suna numai mama. Uneori si tata.

Zice mama: vin la cafea cu tata, 10 minute, ca plecam acasa (acasa nu e aici in orasul asta ci in unul mai normal la cap si de multe mii de ori mai frumos). Bine. Bag o chifla cu salam si cascaval pe gat (noroc ca era facuta de mai demult), matur repede, arunc vase murdare in chiuveta si ma prefac a fi bucurosul chirias a unei case curate.
Vine mama si tata. Le dau cafea, zahar, lapte, scrumiere si tot ce era neceasar. Intre timp prietena mea optimista, numita aici Double D, caci asa se va numi ea mereu pe blogul acesta, imi da un link cu Michael Jackson. De ce, ma intrebam eu nu stiu, aflu mai tarziu. Vede mama si ma intreaba ce parere am ca a murit Michael Jackson. Eu ma uit la ea, ea se uita la mine, ma uit la iubitul meu, el se uita la mine, ma uit la tata, el se uita la mine, se uita iubitul meu la mama si la tata si ca sa nu o mai lungim dupa multe momente creierul meu percuteaza informatia socanta tocmai primita.

Poftim?

Mama imi explica ce s-a intamplat azi noapte, in timp ce eu probabil dormeam.

Aici se incheie partea usor amuzanta de mai sus. Si iarasi, am mai spus-o, uite cum viata ti se poate da peste cap intr-o singura clipa

De fapt in momentul acela am intrat in stare de soc. Parca mi-a picat cerul in cap. Cum sa moara o legenda? De ce a mai murit o legenda? Inca o legenda pe care nu am apucat sa o vad live? Nu am destule cuvinte de lauda pentru acel om. Nu pot sa descriu cat de frumoasa era muzica lui. Cat de mult bine a facut cu anumite melodii. Cati oameni a inspiriat cu dansul lui. Cata speranta a dat, cate bareiere a depasit, cate principii absurde a rupt. Acest demontreaza, pentru ca nu se poate vorbi la trecut de el, cum ca totul este posibil.
Mereu mi-am spus: singurul regret pe care il am in viata este ca nu l-am vazut pe Freddie Mercury, omul pe care il admir cel mai mult, live intr-un concert. Acum pot spune ca regret faptul ca nu l-am vazut nici pe Michael Jackson.
Ultimele cuvinte: Uni oameni nu ar trebui sa moara niciodata.