Tata & fiul la concert U2

Mai demult, cam acum o saptamana fara o zi, mi-am luat boccleuta in spate si m-am dus la concert U2. Cum am ajuns acolo, cu ce avion, sau mai bine zis, cum era sa nu ajung acolo povestim mai tarziu.

Iata-ma pe strazile din Milano. Cum am ajuns la 5 iar concertul incepea la 8, ne-am zis, caci eram mai multi (un fel de cei 3 muschetari) sa mergem sa vizitam centrul. Asa ca am luat un tramvai, foarte asemanator cu cele din tara noastra si tupa tupa in centru. Cateva piruete in piata si in Dom, doua pizza (nu la fel de bune ca cele din imprejurimile unde locuiam) mai tarziu ne-am urcat inapoi in tramvail cu nr 16 si dusi am fost catre San Siro. Calatoria a durat muuult datorita traficului Italian. Asa ca pe la 8.40 alergam in jurul lui San Siro sa gasim poarta. Control 0 la genti (adica am intrat cu aparatul foto si ce mai aveam in geanta (Haribo)) nu si la bilete, pe care le-au: scanat odata, rupt la intrare, rupt pe scari si intr-un al loc, nu imi mai amintesc unde.
Fuga, fuga pe scari, nu se mai termina, hopa se vede o lumina!
Iesim afara, ma uit in stanga, oameni pana la cer, in dreapta, oameni pana la cer, inainte si in spate- oameni pana la cer. 90.000 de oameni adunati la un loc sa vada U2. Valuri peste valuri, caci formatia nu apruse inca. Cautam locurile gasim usor (ca de aia exista o suta de milioane de porti) ne asezam. Poze, poze, poze, si concertul incepe. Cantat, urlat, aplaudat, fluierat (cine poate), poze, poze, poze.

In fata mea un om cu baitul la concert. Baiatu avea pe la 14-15 ani taica-su nu stiu ca nu prea i-am vazut fata. Cand incepe sa se insereze scoate baiatu' un spray si incepe sa se dea- pe maini, pe picioare pe fata. Spary anti-tantari. Ma loveste un miros de chimicale, ma chinui sa respir fara succes. Cel de-al treilea muschetar de langa mine avea acelasi probleme. Respira da nu intra aer in plamin ci toxine. Ne apuca rasu, cand copilu ii da spray-ul tatalui. Fas, Fas pe maini si picioare, inca o duhoare de toxine, cad pe scaun, lesin, mor, inviu (exagerez). Dupa 5 minute dipsare si duhoare.

La nici 10 minute, tatal & fiul se aseaza pe scaune. Cotrobaie fiul ce cotrobaie in ghiozdan si scoate dintr-o cutie de plastic (din alea de iti da 10 la 3 lei la Ikea) doua sandwich-uri ambalate in staniol si celofan. Unul pentru el unul pentru tata. Mananca amandoi cuminti sandwich-urile cu salam (timp in care, dupa ei, ai fi zis ca U2 s-a oprit din cantat, nu mai zice nimic, pauza), apoi se ridica din nou iar tatal se preface ca se distreaza la concert.
Nu va mai zic ca amandoi aveau tricouri identice, originale cu U2. Nice...

In fundul mintii mele s-a derulat un film. O vedeam pe sotia/mama cu coc, stand in buctarie preparand sandwichuri. Apoi le pune in rucsac le da si spray-uri anti tantar si le zice in Italiana: sa nu veniti cu ele acasa, sa va dati cu spray, ca cine stie ce tantoroi nebuni umbla pe acolo.
La intoarcere le-a controlat ghiozdanele, a vazut ca au mancat tot, a cantarit spray-ul, era folosit exact atat cat trebuie. Bravo baieti sunteti cuminti. V-ati distrat bine puisorii lui mama?

Trecand peste acest episod amuzant, concertul a fost de vis. Nu exista cuvinte care sa descrie nici macar o bucatica din ce s-a intamplat acolo, asa ca nu am sa ma chinui.