stelete care cad nu plutesc

Pe vremea cand eram eu un soi de tzanc, mare la inaltime dar mic la minte, in fiecare an de Cerbul de Aur cascam ochii cat cepele sa nu pierd ceva la tv. Ma uitam cu drag parca era o sarbatoare. Am ramas cu acelasi sentiment si acum. Doar ca pe vremea aceea cerbul avea niste coarne frumoase si arata a ...cerb.
Dar a venit vremea cand Televiziunea Romana a hotarat ca este cazul sa se modernizeze, sa dea o noua culoare cerbului si s-a gandit sa schimbe si sigla, adica pe domnu' cerb. Astfel la trimis frumos la pensie undeva in nordul tarii si a facut un casting pentru cerbi noi. Printre tinerii cerbi care mai de care mai frumos si pompos a scapat si o caprioara mai chioara de fel. Saraca, in timp ce se plimba pe holurile TVR-ului crezand ca este in padurea fermecata, a dat cu capu' peste un automat de cafea si s-a lovit atat de tare incat in jurul ei au aparut o groaza de stele aurii. In acelai moment statea la coada la cafea un domn care se ocupa probabil de casting (era si omu obosit avea nevoie de o cafea) si vazand caprioara cu stele in jurul capului a zis:"asta ne trebuie! ceva nou si inedit". Astfel a ajuns caprioara chioara noua sigla a Cerbului de Aur.



Mai in gluma mai in serios asta vad eu cand ma uit la Cerbul de Aur. Si o zic in fiecare an.
Voi nu ati vazut cum arata trofeul? O adunatura de ramuri care isi doresc sa reprezinte niste stele, caci stele chiar daca intr-o poza stau in aer, in lumea reala cu gravitate nu stau decat pe cer in aer, nu si pe o statueta.

Din cate imi amintesc, fosilele dinozaurilor se gasesc la 6 metri sub pamant, sub praf si alte chestii. Intr-adevar, fosilele sunt foarte apreciate, puse la muzeu si ingrijite. Ne invata despre trecut si istorie. Despre ce sa nu gresim in viitor. Dar atat. In general, prezentul si viitorul e al nostru, celor mai vii. Daca ti-a trecut vremea, e dragut sa te retragi cu glorie si sa incerci sa accepti ca ti-a cam trecut timpul, ca lumea se mai schimba.
Dar aici nu vorbim de oase, ci de compozitori si critici de muzica. Si despre festivalul acela de la malul marii, din orasul bunica.

Pentru ca acesta este un blog despre ce ii enerveaza pe nervii mei, nu stiu ce cred altii, desi tind sa ghicesc, iata ce ma roade pe mine: care e problema dinozaurilor din Romania cu Marius Moga? A compus melodii comerciale? V-a obligat cineva, doamnelor si domnilor fosile, sa le ascultati?
Dupa, sau printre melodiile comerciale, pe care nu le apreciez defel, a compus si melodii cu adeverat frumoase. Ca de exemplu "Cine iti canta", melodie care a participat la Mamaia. Dar pe asta nu o apreciem. Pai cum sa facem asta? Daca o premiem cum merita, asta inseamna sa recunoastem talentul domnului compozitor. Iar asa ceva nu este posibil, ar insemna ca noi fosilele sa trecem la locul nostru, acolo la muzeu, la admirat si tacut si sa lasam locul altora, care inteleg ca exista atat comercial, cat si de calitate, asa cum exista oameni si oameni!

Poate s-au schimbat vremurile, poate merita un premiu castigat pe cinstite si nu tot felul de premii adiacente (si acestea date din desteptaciunea unor oameni care stiu sa aprecieze, dar nu pot influenta mersul "natural" al lucrurilor)

Despre capota indragostita de parbriz

Printul meu din basm real nu are un cal alb. De fapt cred ca mi-ar fi chiar incomod sa stau asezata intr-o parte intr-o rochie alba lunga pe un cal, fluturand cu pletele in vant. In rpimul rand, pentru ca imi este frica de cai, nu de ei ca animale ci mai mult de mine stand cocotata acolo la o inaltime considerabila si in al doilea rand pentru ca mi se pare extrem de incomod. Prefer o masina. Stiu nu este prea "eco", dar nu cred ca ar fi nici prea sigur sa alerg cu calu pe DN1 in fiecare weekend.

Asa ca printul meu are un Cielo cu care ne deplasam alene pe DN1 directia castelul din Campina. Undeva pe la sfarsitul drumului, stand noi de vorba despre nemurirea sufletlui pe acordurile romantice ale sforaitului de catel aud trosc. Nu orice fel de trosc ci un trosc cu multi decibeli urmat de chhr, sunet specific unui parbriz care se crapa. Cand ma uit in fata, nimic! negru! Ma uit mai bine imi dau seama ca ne-a sarit capota pe parbriz imbratisandu-l cu multa iubire ramanand lipit acolo. Toate bune si frumoase doar ca tot ce vedeam in fata era negru. Al meu print, pentru ca este destept! a facut ce a facut s-a uitat pe sub parbriz a franat usor si a reusit sa traga pe dreapta.

Prima reacte: sa rad sau sa plang? le-am facut pe amandoua in acelasi timp ca o dudie cu inima slaba ce sunt.
Concluzia? ne luam masina noua.

Cum sa fii unic

...zici ca nu vrei si nu esti unic, apoi faci pe desteptu'

Trend "plasticos"

Dupa pitzipoanca.org, care este o sursa de ras pentru zilele negre, se pare ca s-a lansat un trend pe care l-as numi "nu ne plac pitzipoancele". De la Mircea Radu, la Neatza cu Razvan si Dani pana la Vama care a lansat noul single, pe aceasi tema, "E plin de fete" cu toti blameaza acest nou gen al "sexului frumos" (mai bine zis sexul "plasticos"). Cu toate astea, domnisoarele cu pricina se incapataneaza sa apara ca ciupercile dupa ploiae oriunde arunci un ochi. Asta e, cand femeia stie ce vrea, nu-i mai scoti din cap nimic, nici macar cu ironie, sarcasm si glume directe.

Apropo, pe vremea cand inca locuiam acasa, si ma machiam si eu ca orice fata (trecuta de 15 ani) tata se uita uneori la mine, cum ma chinui eu cu pensulita aia mica sa trag umbre pe pleoapa. Imi zicea adesea: "auzi nu vrei sa iti aduc bidineaua din beci? cred ca merge mai repede asa". Se pare ca aceste fete au urmat sfatul glumet al tatalui meu.
Asa ca, draga tata, se pare ca ai lansat un trend fara sa vrei.

Tata & fiul la concert U2

Mai demult, cam acum o saptamana fara o zi, mi-am luat boccleuta in spate si m-am dus la concert U2. Cum am ajuns acolo, cu ce avion, sau mai bine zis, cum era sa nu ajung acolo povestim mai tarziu.

Iata-ma pe strazile din Milano. Cum am ajuns la 5 iar concertul incepea la 8, ne-am zis, caci eram mai multi (un fel de cei 3 muschetari) sa mergem sa vizitam centrul. Asa ca am luat un tramvai, foarte asemanator cu cele din tara noastra si tupa tupa in centru. Cateva piruete in piata si in Dom, doua pizza (nu la fel de bune ca cele din imprejurimile unde locuiam) mai tarziu ne-am urcat inapoi in tramvail cu nr 16 si dusi am fost catre San Siro. Calatoria a durat muuult datorita traficului Italian. Asa ca pe la 8.40 alergam in jurul lui San Siro sa gasim poarta. Control 0 la genti (adica am intrat cu aparatul foto si ce mai aveam in geanta (Haribo)) nu si la bilete, pe care le-au: scanat odata, rupt la intrare, rupt pe scari si intr-un al loc, nu imi mai amintesc unde.
Fuga, fuga pe scari, nu se mai termina, hopa se vede o lumina!
Iesim afara, ma uit in stanga, oameni pana la cer, in dreapta, oameni pana la cer, inainte si in spate- oameni pana la cer. 90.000 de oameni adunati la un loc sa vada U2. Valuri peste valuri, caci formatia nu apruse inca. Cautam locurile gasim usor (ca de aia exista o suta de milioane de porti) ne asezam. Poze, poze, poze, si concertul incepe. Cantat, urlat, aplaudat, fluierat (cine poate), poze, poze, poze.

In fata mea un om cu baitul la concert. Baiatu avea pe la 14-15 ani taica-su nu stiu ca nu prea i-am vazut fata. Cand incepe sa se insereze scoate baiatu' un spray si incepe sa se dea- pe maini, pe picioare pe fata. Spary anti-tantari. Ma loveste un miros de chimicale, ma chinui sa respir fara succes. Cel de-al treilea muschetar de langa mine avea acelasi probleme. Respira da nu intra aer in plamin ci toxine. Ne apuca rasu, cand copilu ii da spray-ul tatalui. Fas, Fas pe maini si picioare, inca o duhoare de toxine, cad pe scaun, lesin, mor, inviu (exagerez). Dupa 5 minute dipsare si duhoare.

La nici 10 minute, tatal & fiul se aseaza pe scaune. Cotrobaie fiul ce cotrobaie in ghiozdan si scoate dintr-o cutie de plastic (din alea de iti da 10 la 3 lei la Ikea) doua sandwich-uri ambalate in staniol si celofan. Unul pentru el unul pentru tata. Mananca amandoi cuminti sandwich-urile cu salam (timp in care, dupa ei, ai fi zis ca U2 s-a oprit din cantat, nu mai zice nimic, pauza), apoi se ridica din nou iar tatal se preface ca se distreaza la concert.
Nu va mai zic ca amandoi aveau tricouri identice, originale cu U2. Nice...

In fundul mintii mele s-a derulat un film. O vedeam pe sotia/mama cu coc, stand in buctarie preparand sandwichuri. Apoi le pune in rucsac le da si spray-uri anti tantar si le zice in Italiana: sa nu veniti cu ele acasa, sa va dati cu spray, ca cine stie ce tantoroi nebuni umbla pe acolo.
La intoarcere le-a controlat ghiozdanele, a vazut ca au mancat tot, a cantarit spray-ul, era folosit exact atat cat trebuie. Bravo baieti sunteti cuminti. V-ati distrat bine puisorii lui mama?

Trecand peste acest episod amuzant, concertul a fost de vis. Nu exista cuvinte care sa descrie nici macar o bucatica din ce s-a intamplat acolo, asa ca nu am sa ma chinui.

Untul si Murphy

Ma duc la frigider. Il deschid. Caut untul. Il gasesc. E cam galben da ma rog...
Ma duc la masa. Caut un cutit. Intind un pic de unt pe paine. Pun untul pe colutul mesei...untul pica...untul se loveste de genunchiul meu... untul cade pe spate!!! Adica cu staniolul in jos! YAAYY!
Se pare ca Murphy inca doarme...puhh somnorosul! Sau poate are alt fus orar?